Primul cap e o introducere pe care nu o postez pt ca e plictisitoare asa ca terc la actiune:
Capitolul 2:Prietenul meu
Eu sunt Regina Iolanda Hizashi, sotia Regelui Enrique Hizashi. Am 2017 ani si imi doresc o viata frumoasa pentru copilul meu ce urmeaza sa se nasca.Dar ca sa intelegeti povestea mea trebuie sa va duc in trecut mai exact acum 2007 ani, in Anglia. La portile unui castel marimimos, cu turnuri inalte, geamuri mari, cu aspectul unui temple al zeilor, este o femeie frumoasa, inalta, bruneta ,cu ochii verzi, imbracata intr-o rochie verde ca iarba de primavera, de mana cu o fetita, de vre-o 10 ani cu parul negru si ochii albastri ca o laguna, imbracata cu o rochita roz bombon. Femeia cere paznicului sa il anunte pe regale Don Hizashi ca Ruka Barnks (o vampirita cu sange pur) il roaga sa ii acorde cateva minute pentru a discuta ceva important despre sotul acesteia.Regele o prineste incantat in sala tronului.Femeia intra impreuna cu fetita ei. Sala tronului o incapere uriasa , plina de draperi rosii ca sangele, candelabre mari de cristal, cu multi trandafiri rosii si pe jos un covor lung rosu care ducea pana la tronul altetei sale.Un barbat bine facut dar nu gras , cu parul castaniu inchis si ochii negri.Femeia inainteaza , face o plecaciune,si incepe a discuta cu regale problema pentru care a venit la castelul domniei lui.Fetita isi arunca privirea in stanga ei si vede un barbat frumos, inalt, cu parul negru-albastrui si cu ochii negri ca taciunele, imbracat elegant intr-un costum bleumaren, acesta aduce bine cu regale. Era foarte serios si statea in pozitie de drepti.Barbatul isi coboara usor privirea blanda catre fetita si ii face semn sa se duca la el.Fetita da usor drumul maini mamei ei si se indreapta catere fermecatorul barbat.Acesta se apleaca usor asupra ei si o ia de manuta ei firava.
-Buna!Eu sunt Printul Enrique Hizashi!
-Buna ziua , altetea voastra !spuse fetita facand o plecaciune.Eu sunt Iolanda Barnks .
-Incantat sa te cunosc ,Iolanda!spuse printul apoi ii saruta mana fetitei. Nu ti se par plictisitoare toate aceste discutii formale?
-Ba da ,maestate!
-Ce zici sa mergem noi doi in curte si sa ne jucam?
-Mi-ar placea!
-Bine ma duc sa vorbesc cu mama ta si apoi mergem . Tu stai aici bine?
-Bine!Printul se ridica si se apropie de mama fetei.
-Ma scuzati ca va intrerup! Spuse acesta putin nepoliticos, intrerupandul pe tatal sau.Iolanda este cam plictisita.Doamna Barnks, imi dati voie sa o scot in gradina?
-Desigur, dar va rog ,maestate sa aveti grija de ea!
-Va promit ca voi avea, va multumesc ca mi-ati acordat o clipa din timpul discutiei dumneavoastrea. Si inca o data imi cer scuze de deranj.Printul face o plecaciune in fata tatalui sau apoi saruta mana doamnei si se intoarce catre fetita.O i-a de manuta si o scoate din impunatoarea sala a tronului.Tot castelul era superb cu incaperi foarte mari si intunecoase si pline de trandafiri
rosii.Au iesit afara prin partea din spate a castelului.Printul a dus-o pe fetita la un copac imens cu ramuri groase si pline de Frunze foarte verzi.Gradina era superba plina de verdeata cu alei pietruite, cu tufe frumos tunse in diferite forme si bineinteles ornamentate cu nelipsiti trandafiri rosii.Printul se asaza rezemat de copoacul cel mare.
-Vino langa mine.Fetita se asaza timida langa frumosul print si il priveste atenta.Stiu ca ti-am zis ca ne jucam dar iubesc locul asta . Lasa-ma sa stau unpic si apoi ne si jucam, ok?
-Cum doriti, maestate!
-Iolanda,vrei sa fim prieteni?intreba printul in timp ce o pirivea pe fetita foarte bland in ochi.
-Da!Vreau, maestate!
-Bine ,atunci daca suntem prieteni nu imi mai spune “maestate” sau “altetea voastra”, bine?
-Bine, dar cum sa va spun?
-Spune-mi doar Enrique!
-Bine,Enrique!spuse fetita zambind.Enrique o lua usor in brate si zambi.
-Sti ,Iolanda , inafara de fratii mei eu nu am prieteni, ma bucur ca ai vrut sa fi prietena mea!
-Cum nu ai prieteni?Sunt atatea oameni aici probabil toti vor sa fie prieteni cu tine!
-Nu, toti vor sa fie prieteni cu printul Enrique ,nu cu mine.
-Dar tu si printul sunteti aceeasi persoana! Indiferent de statutul pe care il ai tu ai aceleasi sentimente ca oricine din castelul asta.Nu esti doar un nume de care sa se teama toti asa zisul “print Enrique”! A spus fetita serioasa.
-Ai putea te rog sa le spui si lor asta. Se pare ca o fetita de 10 ani intelege mai bine cine sunt, decat o armata de vampir adulti.Ia zi ce vrei sa ne jucam?
-Nu stiu nici eu nu am mai avut prieteni!
-Nu ?
-Nu, dar pot sa te intreb ceva?
-Bineinteles ca poti!
-Cati ani ai ,Enrique?
-Am 1010 ani! Stiu ce sa ne jucam!
-Ce?
-Imi arati si mie ce puteri ai?
-Da!Fetita isi arunca privirea catere un gardian, si acesta incepu sa isi dea palme.Enrique izbucni in ras.
“Fetita asta atat de mica reuseste sa manipuleze deja minti? Impresionant! Sa vedem ce mai poate!”Iolanda intoarse privirea catre un trandafir care brusc ingeta.Apoi la o privire asupra pamantului se facu un crater in acesta.
-Cam atat pot momentan.
-E foare bine!Impresionant! Nu ma asteptam ! Bravo!
-Multumesc!
-I-a spunemi cate ceva despre tine, Iolanda!
-Ce anume vrei sa sti?
-Cine e tatal tau?
-Pai nu prea am voie sa vorbesc despre tata. Dar pentru ca esti prietenul meu iti voi spune.Fata ii face semn cu degetul iar Enrique lasa capul in jos pentru ca aceasta sa ii spuna la ureche.Tatal meu este Curt Barnks.Spuse fata in soapta.Enrique a ramas putin pe ganduri, iar apoi isi ridica brusc capul.
-Interesant! Spuse acesta in soapta.
-Acum imi spui si mie ceva despre tine?
-Sigur ce vrei sa sti?
-Cati frati ai si cum ii cheama?
-Pai am trei frati, cel mai mare Cain, apoi e Kevin si fratiorul meu mai mic care are 604 ani Yuri.
-Mi prezinti si mie?
-Sigur hai sa mergem!spuse Enrique si se ridica impicioare. O lua pe Iolanda in brate si o duse cu mare viteza la “camera de zi regala” , locul unde isi petreceau membri familiei regale ziua, impreuna.
O incapere mare , intunecoasa, cu 3 canapele si 4 fotolii, cu draperi albaste pana in pamant, cu geamuri multe, si decorata cu trandafiri albi si multe portrete de familie. Pe una din canapele statea tolanit un barbat chipes cu parul negru si lung, prins in coada, si cu ochii negri patrunzatori , Enrique sa se apleca catre mine si imi spuse in soapta “Ala e Kevin”.Pe fotoliul din stanga statea un barbat cu patul negru-albastrui, ciufulit si cu ochii verzi. Enrique mi-a spus ca “Ala e Yuri” .Iar pe alta canapea statea un barbat cu o carte in mana avea parul negru si ciufulit, ochii verzi si purta ochelari. Enrique mi-a spus “Iar ala e fratele meu cel mai mare Cain”. M-a luat de mana si m-a dus langa ei.
-Buna!Ea este noua mea prietena Iolanda!Toti si-au atintit privirile curiosi cate mine, iar eu m-am rusinat si m-am ascuns dupa Enrique.Iolanda nu te speria, esti cu mine si cu mine nu o sa iti faca nimeni rau! Mi-a spus cu o voce calda Enrique in timp ce se intorcea catre mine iar apoi imi saruta mana si ma lua in brate.
-Nu te speria ,Iolanda, nu iti facem nimic rau. Spuse calm Cain.In secunda urmatoare intra un gardian in incapere si spuse catre Enrique:
-Maestate voastea va cheama regale impreuna cu fetita in sala tronului.
-Hai, Iolanda sa mergem la “mami”!imi zambi si ma lua de mana si m-a tras spre usa.Mi-am intors privirea catre cei trei printi si le-am facut cu mana, iar ei zambind mi-au facut si ei cu mana.
Odata ajunsi in sala tronului era clar trebuia sa plec si sa imi iau “ La revedere” de la noul meu priete.
-Iatal si pe fiul meu ratacitor! Spuse regale cu o voce glumeata. Pe unde-mi umbli ,Enrique, ai spus ca va duceti in gradina. Paznici v-au cautat peste tot!
-Imi pare rau ,tata!Am dus-o pe Iolanda sa ii cunoasca pe fratii mei.
-I-ai cunoscut pe printi? Interba mama surprinsa in timp ce venea catre mine.
-Imi pare rau daca v-ati facut griji din cauza mea ,doamna Barnks. Aveti o fiica minunata.
-Va multumesc ,maestate!Iolanda, mami, mai are treaba iar tu ar trebui sa dormi o sa mai stam ceva tinp la castel. Sper ca nu te deranjaza. O sa te duc sa dormi intr-o camera pe care ti-a dat-o maestatea sa tie pe durata sederi noastre aici.
-Adica o sa pot sa mai stau cu Enrique?
-Cum i-ai zis?ma intreba mama putin ingrijorata.
-Nu va face-ti griji! Spuse Enrique lasandu-se in jos langa mine.Eu i-am spus sa imi spuna Enrique. Suntem prieteni nu-I asa Iolanda?
-Asa e! am spus eu zambindu-I lu’Enrique.
-Am sa o duc eu la culcare doamna! Daca nu va deranjaza! A spus Enrique.
-Nu ma deranjaza! A spus mama uimita.Enrique m-a luat din nou de mana si m-a dus intr-o camera mare cu un pat imens , cu ferestre mari pe care intra usor lumina de la rasaritul soarelui. Enrique a tras draperiile si s-a facut intuneric. M-a pus grijuliu in pat si m-a invelit!
-Sper sa dormi bine!m-a sarutat usor pe frunte apoi s-a intors catre usa.Noapte buna!
-Noapte buna ! A inchis usa si a plecat.
Daca vreti sa mai postez, va rog sa comentati!
