o Poezie scrisa de mn

Poveste schimbata

De P. Ioana Ana Maria


Din padurea zdrenturoasa
Ies-o tanara Creiasa
Si priveste larg spre sat
Sa-si aleaga un barbat,
Un barbat adevarat,
Mandru ca un imparat!

Ea zareste sus in deal,
O sclipire de cristal.
Era un barbat voinic,
Care nici n-a tresarit ,
Cand creiasa i-a zambit
Si sa-propiat un pic.

-Tu, al cerului cristal,
I-a coboara, tu din deal,
Sa-ti vad ochii lucitori
In suflet sa imi cubori,
Sa-ti simt sufletul curat,
Ca sa te iau de barbat!

-Tu, frumoasa mea creiasa,
Tu, doresti sa-mi fi mireasa?
Eu, cel mai sarac barbat,
Singurul cioban din sat?
Eu, nu pot sa-ti dau nimic,
Nu stiu cum sa iti explic!

-Ba, chiar poti sa-mi dai ceva
Este chiar inima ta!
Ca sa nu fi tulburat ,
Da-mi si sufletul tau cald.
Arata-mi ca ma iubesti,
Chiar asa ca in povesti!

-Si daca-ti ofer acestea,
Mi se va schimba povestea?
Eu nu vreau sa fiu cioban,
Dar povestea de cristal,
Nu ma-ntreaba ce vreau eu
Ea-mi dicteaza vremea mea!

-Povestea se va schmba,
Atunci cand domnia ta,
Va fi mire in regat
Al Creiesei imparat!
Singurul barbat din sat
Ce povestea si-a schimbat!

La nunta lor a jucat
Si cel mai sarac din sat.
Nunta lor a durat
Cat a unui imparat.
Caci acum un biert barbat
A devenit imparat!


Dupa multi ani ce-au trecut
Dragostea lor s-a pierdut
Caci diferentele-s mari
El e muritor ea-i nemuritoare
Iar frumosul imparat
Dupa ani a decedat.

Iar creiasa cea frumoasa
Nu mai iese-acum din casa
Caci frumosul ei barbat
Povestea si-a incheiat.
Inainte ea zambea
Dar acum ea-l tot jelea.

Si in inima-I fierbinte
Un nor negru se aprinde
Iar pamantul se crapa
Si marea se-nvolbura
Si-n padurea zdrenturoasa
Zace frumoasa creiasa.